ÎNțelegerea factorilor de calitate digitală a fotografiilor - manechinele

Adesea trecute cu vederea în mijlocul opțiunilor mai pline de culoare, bâzâit în revista de cameră și anunțurile de televiziune sunt cele care afectează calitatea imaginilor aparatul foto digital poate produce. La urma urmei, probabil că ați ales o cameră mai bună pentru a face fotografii mai bune.

Rezoluție: Câte megapixeli?

Imaginile digitale sunt realizate din plăci colorate cunoscute ca pixeli. Rezoluția camerei, afirmată în megapixeli (1 milion de pixeli), indică numărul maxim de pixeli pe care îl poate utiliza pentru a crea o fotografie.

Rezoluția imaginii determină cât de mare puteți imprima o fotografie înainte de detectarea pixelilor individuali.

Trebuie să cunoașteți aceste puncte cheie:

• Rezoluția imaginii determină dimensiunea la care puteți produce imprimări de înaltă calitate. O orientare generală este de a viza 300 de pixeli pe inci liniare (ppi).
• Pentru fotografiile de pe ecran, aveți nevoie de foarte puțini pixeli. Rezoluția afectează dimensiunea afișării fotografiilor digitale, dar nu afectează calitatea imaginii.
• Imaginile de înaltă rezoluție creează fișiere de date mai mari. Cu cât sunt mai mulți pixeli, cu atât mai repede o umpleți cu o cartelă de memorie a camerei (spațiul de stocare amovibil utilizat de majoritatea camerelor), spațiul de stocare al telefonului mobil și hard diskul calculatorului sau orice dulap de stocare online pe care îl puteți folosi.

Pentru această dimensiune de imprimare …	Aveți nevoie de Multe Megapixeli
4 x 6 inci	2 mp
5 x 7 inci	3 mp
x 10 țoli	7 mp
11 x 14 țoli	14 mp

Senzor de imagine: Full frame sau mai mic?

Se formează o fotografie când lumina trece printr-o lentilă și lovește un mediu de înregistrare sensibil la lumină. Într-o cameră de filmat, filmul negativ efectuează funcția de înregistrare a luminii. Într-o cameră digitală, senzorul de imagine gestionează sarcina. Senzorul este acoperit cu photosites, care sunt doodade electronice (adică termenul tehnic) care colectează datele de lumină necesare pentru a crea pixeli de imagine.

Senzorii de imagine digitală aparțin în două arome: CCD (dispozitiv cuplat cu încărcătură) și CMOS (semiconductor complementar metal-oxid). În trecut, fiecare a avut reputația că oferă avantaje diferite, dar astăzi, ambele sunt capabile să producă imagini excelente (deși techno-geek-urile încă mai doresc să argumenteze despre ce tehnologie este cea mai bună).

Dimensiunea senzorului, însă, este o poveste diferită: un senzor mai mic produce de obicei o calitate a imaginii mai mică decât un senzor mare. De ce? Pentru că atunci când spargeți tone de fotografii pe un mic senzor, creșteți șansele de zgomot electronic care pot degrada imaginea.

Cei trei cei mai mari senzori utilizați frecvent în camerele digitale au primit următoarele caracteristici:

• Cadru complet: Senzorul are aceeași dimensiune ca un film negativ de 35mm (36 x 24mm). De ce cadru complet? Termenul se referă la lentilele de cameră, care sunt încă fabricate utilizând filmul de 35 mm negativ ca standard. Asta înseamnă că un senzor cu cadru întreg este suficient de mare pentru a capta întregul unghi de vedere pe care o lentilă produce pe o cameră de film de 35 mm. Senzorii mai mici pot captura doar o parte din acest unghi de vedere.
• APS-C (sistem fotografic avansat tip C): Acesta este un senzor de cadru mai mic decât întreg, dar cu aceleași proporții 3: 2 ca și negativ de 35mm. În această categorie, dimensiunile specifice ale senzorului variază de la camera la cameră. Senzorii Nikon APS-C măsoară aproximativ 24 x 16 mm, de exemplu, în timp ce aparatele Canon sunt de aproximativ 22 x 15 mm.
• Micro Four Thirds: Acești senzori sunt puțin mai mici decât senzorii APS-C și, așa cum sugerează și numele, au un raport de aspect de 4: 3, spre deosebire de raportul 3: 2 de cadru întreg și APS- Senzori C. Rețineți că termenul Four Thirds este utilizat pentru orice senzor care are un raport de aspect de 4: 3, chiar și pentru acel senzor mult mai mic decât un micro Four Thirds.

Ceea ce este cel mai bun - 4: 3 sau 3: 2? Ei bine, nu există nici un magie la nici un raport de aspect. Însă versiunile 3: 2 se traduc perfect la o imprimare de 4 x 6, iar o imagine 4: 3 trebuie tăiată pentru a se potrivi. Aveți grijă de dvs., de asemenea, aveți nevoie să decupați originalele 3: 2 pentru a le imprima la alte dimensiuni ale cadrelor - 5 x 7, 8 x 10 și așa mai departe. Și multe camere vă permit să alegeți din mai multe rapoarte de aspect pentru imaginile dvs. sau să le cultivați într-o anumită proporție utilizând instrumentele de editare în cameră.

Dacă nu vedeți unul dintre acești termeni, puteți găsi dimensiunile senzorului în fișa de spec. A aparatului foto. Dar, uneori, dimensiunea este prezentată ca un singur număr, cum ar fi 1 ".În acest caz, acest număr reflectă măsurarea diagonală a senzorului, care este același mod ca și dimensiunile televizorului

Format fișier imagine: JPEG versus Raw

Formatul fișierului se referă la tipul de fișier utilizat pentru a înregistra datele de imagine. Formatul standard este JPEG ("jay-pegg"), dar camerele destinate fotografilor intermediari și avansați oferă de obicei un al doilea format numit Camera Raw, sau doar Raw, pe scurt

Când vine vorba de calitatea imaginii, Raw depășește performanțele JPEG, din cauza unor diferențe care au legătură cu faptul că fișierele JPEG sunt comprimate pentru a micșora dimensiunea fișierului, ducând la pierderea unor date > Programele Pro preferă, de asemenea, Raw to JPEG, deoarece Raw poate înregistra o gamă dinamică mai mare

(spectrul valorilor de luminozitate, de la umbre la cele mai importante). contrast, claritate și saturație a culorilor optimizate pentru a furniza ceea ce produce rer crede clientii sai ca. Fișierele brute sunt doar că: date neprelucrate direct de la senzorul de imagine. Fotograful face apoi munca de a transforma datele într-o fotografie utilizând un instrument software cunoscut sub numele de Convertor Raw. Aceasta oferă fotografului control asupra aspectului final al unei fotografii.

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să ocolești camerele care oferă doar JPEG. Camerele digitale de astăzi produc imagini JPEG de o calitate excelentă, spre deosebire de unele dintre modelele JPEG din anii trecuți.

Performanță ridicată ISO (niveluri de zgomot)

Sensibilitatea camerei digitale la lumină este măsurată în termeni de

ISO, numit pentru grupul care a elaborat standardele pentru acest atribut (Organizația Internațională pentru Standarde). Majoritatea camerelor oferă o gamă de setări ISO astfel încât să puteți mări sau scădea sensibilitatea la lumină, după cum este necesar. În cazul iluminării slabe, de exemplu, poate fi necesar să ridicați ISO pentru a expune imaginea. A fi capabil să crească sensibilitatea la lumină este mare în ceea ce privește nevoile de expunere, dar există un compromis: pe măsură ce creșteți sensibilitatea, creșteți șansele de a introduce un defect cunoscut sub numele de zgomot, cu aspect ciudat. Consultați acest exemplu, cu zgomotul cel mai evident în fundalul întunecat al imaginii. Zgomotul este de asemenea mai ușor de observat atunci când măriți imaginea, așa cum este ilustrat în vizualizarea mărită. Folosirea unei setări ISO ridicate poate genera zgomot, defectul care se mulează pe această imagine.

Camerele de astăzi sunt mult mai puțin zgomotoase decât în ​​anii trecuți. De fapt, dacă utilizați o cameră cu mai mult de două ani, imagini mai bune cu lumină slabă reprezintă un motiv perfect valabil pentru a justifica achiziționarea unui nou model. Dar, deoarece nivelurile de zgomot variază de la cameră la cameră, aceasta este o caracteristică importantă de studiu atunci când citiți recenzii de cameră. Rețineți totuși că un ISO ridicat nu este singura cauză a zgomotului; timpii de expunere lungi produc, de asemenea, imagini zgomotoase, indiferent de setarea ISO pe care o utilizați.